Editura Global Info / Literatură

Anton Bacalbaşa

Dictionar româno-turc

Mulţ cred că în limba turcească nu există o mulţime de termeni, pe care îi avem noi în româneşte. Opiniunea aceasta se întemeiază pe o părere, aceea că turcii n-ar fi ajuns la gradul nostru de civilizaţie.

Ei bine, nu se poate ceva mai fals. Îmi iau, deci, însărcinarea de a dovedi că limba turcească este tot aşa de bogată ca a noastră. lată aci o pagină dintr-un dicţionar româno-turc, care, dacă nu s-a făcut, s-ar putea face:

Parlament — tembelâc.
Constitulionalism — rahat.
Diurnă — bacşiş.
Ministru externe — pehlivan.
Diplomaţie — pişicherlâc.
Lascar Catargiu — Aman.
Radu Mihai — Berlig.
Opoziţie unită — Mazar-paşa.
Liberal-naţional — geanabet.
Conservator pur — Saadè.
Regalitate — mosafirlâc.
10 Mai — caraghiozlâc.
Mitropolie — crailâc.
Mânăstire de maici — harem.
Revista nouă — fakir.
Viaţa — hai clistir.
Direcţia teatrului — berbantlâc.
Ofiţer — başi-buzuc.
Grevă — bucluc.
Rigolo — Bacalbaşa.

Aş putea da un volum întreg. Mă mărginesc însă aci, rezervându-mi dreptul de a pune „va urma" sau, pe turceşte, èvala.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA