Editura Global Info / Literatură

Anton Bacalbaşa

O victorie

În vălmăşagul acesta al luptelor politice, în acest vălmăşag în care oamenii cei mai lipsiţi de cinste politică se întîlnesc în ideile cele mai năprasnice, te cuprinde deznădejdea gîndindu-te cum ţara e-n veci înşelată în aspiraţiile ei.

Astăzi toată lupta politicianilor noştri se reduce la o nenorocită chestie de digestie.

Alianţele cele mai ciudate, compromisurile cele mai neoneste se fac numai şi numai pentru stomac, numai şi numai pentru atingerea unui individ sau unei coterii pe movila bugetului.

Iar bietul alegător, deprins cu această privelişte scandaloasă, începe azi a se-ntreba cu mirare şi dezgust: „Cine-i mai demn?”

Negreşit, pricina de căpetenie a acestei mizerabile stări de lucruri se datoreşte mai cu seamă terenului pe care sunt puse aceste lupte, sistemului nenorocit de a înlocui principiile cu indivizii.

Căci unde, întreb, este la noi acea linie, bine marcată aiurea, linia deosebitoare de nuanţe după idei?

Se va alege X sau Y, liberal sau conservator, pentru omul care-i cunoaşte pe toţi, această alegere este perfect indiferentă. X sau Y nu reprezintă decât un hoit mai mult pe un scaun din Parlament.

Principii? Idei? Nu-i bate capul lui Y sau lui X cu asemenea lucruri? Ele sunt bune pentru naivi şi visători, rele pentru omul practic, rele pentru politicianul inteligent, care a pipăit pulsul cetăţeanului alegător.

Văzând pe toţi aceşti zvânturaţi politici, pe aceşti copii inepţi ai ineptei mase electorale, te miri cum nu sufăr cu toţii de dilataţie de stomac! Atât de mult stomacul primează la dânşii toate principiile şi toate chestiile privitoare la diferitele suferinţe ale mulţimii.

Ne lasă pe noi indiferenţi, reci ca la atingerea unui sloi de gheaţă toate frământările spasmodice ale lumii politice pentru că nu vedem în ele decât lupta pentru trai de la individ la individ, de la coterie la coterie.

Ne bucură însă peste măsură când vedem că poporul, amăgit de veacuri, începe să priceapă că a venit şi rândul lui la banchetul vieţii sociale.

Câteodată, prea arare, când din chiotele desperate ale vecinicilor îmbuibaţi — etern flămânzi, pururea cerşetori de putere — vibrează câte o notă clară, inima ne tresaltă de bucurie!

Suntem sătui de saltimbanci cu şapte programe, sătui de lihniţii intelectuali, sătui de microbii necinstei şi ai făţărniciei!

Ne trebuie să respirăm!

Şi, trebuie s-o spunem, ne-am cuprins de bucurie când am aflat că sătenii din Roman şi Iaşi au ales, unii cu majoritate, alţii cu unanimitate, delegaţi de-ai partidului socialist!

În sfârşit, poporul, ameţit de şarlatani, începe azi să cunoască pe adevăraţii lui prieteni, pe apostolii dreptăţii adevărate.

Poporul, sătul de cuvintele „libertate, ordine”, îmbrăţişează astăzi pe aceia care luptă pentru dobândirea dreptului la viaţă, pentru ca muncitorul să fie stăpân pe rodul întreg al muncii!

Nu milă din partea boierimii trufaşe, nu îndurare din partea claselor de sus, dreptul întreg al poporului, munca lui, tot pământul, toate instrumentele de muncă!

Acestea le voiesc sătenii din Iaşi şi Roman, aceasta cer dânşii prin glasul delegaţilor Colegiului al doilea!

Felicitând pe tovarăşii noştri, trimiţându-le o călduroasă strângere de mână, zicem azi, cu ochii scăldaţi în lacrimi de bucurie: La luptă pentru drepturile omului! La luptă împotriva claselor asupritoare! Luptă sinceră, şi în curând vremea şarlatanilor va pieri!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA