Artur Stavri

Caravana

Deşertul ţărilor pustii
Se-ntinde neted ca o mare
Sub razele trandafirii
Ale-asfinţitului de soare

Şi vin din răsărit la pas
Drumeţii, lung şi trist şirag,
Şi abătuţi îşi fac popas
Să-ngroape-un mort, pe cel mai drag -

Tovarăş scump... ; nici criptă nu-i
Nici groapă nu-i făcut' anume:
Aştern nisip de-asupra lui,
Aştern pustiu pe-o-ntreagă lume.

Şi ei, tovarăşi de nevoi,
Târziu pe-aici au mai rămas:
Că vor la-ntoarcerea-napoi
Să-şi afle locul de popas.

Si-i hotărît că nu mai vin —
Şi văd că semnele-s la fel —
Dar li-i să ştie că mai ţin
O amintire de la el...

De-abea pornesc într-un tîrziu:
Tot mai departe-ajung în zare —
Şi-i pierzi în fum trandafiriu,
În asfinţitul roş de soare.