Editura Global Info / Literatură

Artur Stavri

În ţintirm

Rînd pe rînd şi'ncet în tristul ţintirim bătrîn şi sfînt
Lăcrămează liliacul clătinat de-al noptei vînt;
Peste pietre de morminte aşternute-s flori uscate
Coperind atîtea vieţe drăgălaşe şi uitate;
Ici şi colo liniştite roş ard candelele sfinte
Rumenind în taina nopţii cripta tristelor morminte;
Iară luna printre nouri plutitoare şi senină
Împînzeşte peste toate argintiea ei lumină —
Şi'n bogata-i frumuseţă înşirînd vederei noastre
Un popor întreg ce zace adormit sub flori albastre.

Voiu muri şi eu... în tristul ţintirim bătrîn şi sfînt
Lăcrăma-va liliacul legănat de-al nopţii vînt;
Peste lespedea greoaie ce de-asupră-mi o să şadă
De pe creangă floarea moartă răvăşită o să cadă —
Şi la căpătăiul groapei arde-or candelele sfinte
Rumenind pănă departe cripta tristelor morminte;
Iară luna o s'arăte din senin vederei voastre
Un popor întreg de gînduri adormit sub flori albastre.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA