| Editura Global Info / Biografii |
Biografie
Eugen Lovinescu
Istoric şi critic literar, teoretician al literaturii şi prozator, a fost iniţiatorul modernismului, curent literar ce s-a manifestat în jurul grupării culturale de la „Sburătorul”. Este autorul teoriei Sincronismului şi al Mutaţiei valorilor estetice.
1881 — La 31 octombrie se naşte la Fălticeni, judetul Suceava, Eugen Lovinescu, fiul lui Vasile, profesor la gimnaziul din Fălticeni şi al Profirei Manoliu.
1888-1892 — Urmează şcoala primară în Fălticeni.
1892-1896 — Urmează gimnaziul „Al. Donici“ din Fălticeni. Colaborează sub pseudonimul Delmonte, la ziarul “Lumea Nouă” a lui Iosif Nădejde.
1896-1899 — Urmează cursurile Liceului internat din Iaşi.
1899-1905 — Urmează câteva săptămâni la Universitatea din Iaşi, apoi devine student al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, secţia limbi clasice. Este licenţiat cu o lucrare despre sintaxa latină.
1904-1906 — Activează ca profesor de liceu la Ploieşti şi la Bucureşti.
Debutează publicistic în suplimentul literar al Adevărului, cu un articol despre studiile sale clasice. Îşi începe colaborarea la Epoca, scriind despre Mihail Sadoveanu. A continuat în 1905 cu articole despre scriitori sămănătorişti şi poporanişti.
Tipăreşte la Fălticeni cele doua volume de debut Paşi pe nisip, piesa de teatru De peste prag şi manualul Carte de citire şi gramatică pentru clasa a III-a.
1906-1909 — Se află la Paris pentru pregătirea doctoratului. Obţine titlul de doctor în litere cu lucrarea Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littéraire; lucrare suplimentară: Les voyageurs français en Grece au XIX-e sičcle (1909), ambele prezentate elogios de criticul Emile Faguet.
Colaborează la revista "Convorbiri literare" a lui Mihail Dragomirescu şi publică primele două volume de Critice (I, 1909; II, 1910).
1910-1914 — Ţine cursuri la Universitatea din Bucureşti şi colaborează la revista „Convorbiri literare". E numit profesor de limba latină la Liceul „Matei Basarab" din Bucureşti.
Publică volumul Grigore Alexandrescu, viaţa şi opera lui, urmat de monografia Costache Negruzzi, viaţa şi opera lui.
În 1913 apare romanul Apa morţii.
1914-1916 — Colaborează la revista „Flacăra". Începe să apară noua editie din Critice.
Se căsătoreşte în anul 1916 cu Ecaterina Bălăcioiu.
1916-1918 — Este refugiat în Moldova şi locuieşte o vreme la Odesa.
1918 — Se întoarce în Bucureşti. Editează magazinul ilustrat „Lectura pentru toţi".
Sub conducerea lui E. Lovinescu, apare la 19 aprilie 1918 primul număr al revistei „Sburătorul", care, din 1921, se va numi „Sburătorul literar".
Patronează până la sfârşitul vieţii cenaclul Sburătorul şi este director al revistei literare "Sburătorul" (1919-1922; 1926-1927).
1920 — Apare romanul Lulu.
1923 — Publică în „Revista Fundaţiilor Regale" romanul autobiografic Bizu. La 19 noiembrie i se naşte o fată, Monica Lovinescu.
1924-1925 — Apar cele trei volume din Istoria civilizatiei române moderne. Începe să apară ediţia definitivă a Criticelor.
1926-1929 — Publică cele cinci volume din Istoria literaturii române contemporane. Apare romanul Viaţa dublă.
1930 — Apare primul său volum de Memorii, al treilea volum, ultimul, e publicat în 1937.
1934-1935 — Publică romanele din ciclul Eminescu, Mite, Bălăuca.
La 20 martie 1934 divorţează de Ecaterina Bălăcioiu.
1936 — Propus membru al Academiei Române, este respins, neobţinând decât 14 voturi din cele 23. Publică romanele autobiografice Diana şi Mili.
1938 — Este pensionat din postul de profesor de limba latină şi greacă de Ia Liceul „Minai Viteazul" din Bucureşti.
1942 — Monografia în două volume T. Maiorescu este respinsă de la premiul Academiei Române.
Apare lucrarea P.P. Carp, critic literar şi literat.
1943 — La 13 mai, în ziarul „Viaţa" este publicat manifestul Cercului literar din Sibiu, exprimând adeziunea unui grup de tineri scriitori la ideile lui E. Lovinescu. Criticul răspunde acestor scriitori în acelaşi ziar (28 mai 1943).
Apare Antologia ideologiei junimiste.
La 16 iulie, bolnav de cancer, se stinge din viaţă la Bucureşti.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
