Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Biografii

    Biografie

    Gala Galaction

    Scriitor, preot ortodox, profesor de teologie, traducător al Bibliei în limba română din ebraică şi greacă.



    Gala Galaction. Portret de Nicolae Tonitza.
    1879 — Pe 16 aprilie se naşte în comuna Dideşti, judeţul Teleorman, Grigore Pişculescu cel care va fi prozatorul, memorialistul şi traducătorul Gala Galaction. Tatăl sau este Nicolae Pişculescu, de origine aromână, arendaş al moşiei Dideşti şi mama sa Chiriachia (născută Ostreanu), fiica preotului Constantin Ostreanu, parohul bisericii Sf. Teodor din Roşiorii de Vede.

    1886-1888 — Clasele primare le urmează în satul natal.

    1888-1890 — Continuă clasele primare la Roşiorii de Vede.

    1890-1898 — Urmează liceul la Bucureşti, la „Sf. Sava".

    1896 — Ca elev, redactează singur revista poligrafiată “Zig-zag”. Pe 7 octombrie debutează în "Adevărul ilustrat" cu schiţa Pe terasă. Din această perioadă datează prietenia cu Tudor Arghezi, N. D. Cocea şi V. Demetrius.

    1898 — Începe Facultatea de Litere şi Filosofie la Bucureşti.

    1899 — Abandonează Facultatea de Litere.

    1899-1903 — Urmează Facultatea de Teologie.

    1900 — Scrie cunoscuta nuvelă Moara lui Călifar, considerată prima sa nuvelă de valoare.

    1903 — Se căsătoreşte cu Zoe Marcoci, verişoara lui N. D. Cocea şi renunţă la călugărie. Galaction ar fi trebuit să fie numele de călugăr. Vor avea patru fete, Maria, Elena, Magdalena şi Lucreţia. Merge la Cernăuţi pentru a urma un doctorat în teologie.

    1909 — Obţine doctoratul în teologie. Este reconfirmat în postul de defensor eclesiastic pentru eparhiile Râmnicului şi Argeşului, post pe care îl mai deţinuse temporar în 1906.

    1914 — Debutează editorial cu volumul de nuvele si schiţe Bisericuţa din răzoare la Editura "Viaţa Românească" din Iaşi. Publică volumul Eminescu.

    1915 — Volumul Bisericuţa din răzoare este premiat de Academia Română.

    1915-1916 — Conduce, împreună cu Tudor Arghezi, “Cronica”. Publică în 1916 volumele Clopotele din mănăstirea Neamţu şi La ţărmul mărei.

    1918 — Este în conducerea revistei “Spicul”.

    1919 — Este acuzat de colaboraţionism cu ocupantul german şi este destituit din postul de defensor eclesiastic. Publică începând din acest an articole de atitudine socialistă şi democratică în “Socialismul”, “Chemarea”, “Lumea nouă”, “Cuvântul liber”, “Luptătorul”, “Avântul”. Publică culegerea de articole O lume nouă.

    1922 — Este hirotonit ca preot.

    1924 — Publică volumele Toamne de odinioară şi De la noi la Cladova.

    1926 — Activează ca profesor la Facultatea de Teologie din Chişinau (până în 1941). Între 1928 şi 1930 este decanul facultăţii. Merge în pelerinaj la Ierusalim. Începe traducerea Bibliei în limba română după textul grecesc al Septuagintei confruntat cu cel ebraic (împreună cu pr. prof. Vasile Radu). Termină în 1934.

    1927 — Traduce Noul Testament.

    1929 — Publică Caligraful Terţiu, Adevăr şi închipuire.

    1930 — Apare romanul Roxana.

    1931 — Apare romanul Papucii lui Mahmud.

    1933 — Apare romanul Doctorul Taifun. Primeşte Premiul Societăţii Scriitorilor Români.

    1935 — Apare romanul în două volume La răspântie de veacuri. Primeşte Premiul Naţional Literar. Se retrage, în anii războiului, din prim-planul actualităţii.

    1941 — Devine profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti (până în 1947).

    1942 — Apare volumul de nuvele In grădinile Sf. Antonie. Primeşte Premiul Naţional pentru proză.

    1944 — Începând cu acest an se angajează activ în viaţa literară şi politică.

    1947 — Devine Membru al Academiei Române şi vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. Primeşte Medalia „Meritul Cultural” în grad de comandor. Publică volumul de memorii de călătorie Mangalia.

    1952 — Îl ajută pe Constantin Galeriu să fie eliberat de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

    1954 — Deputat în Marea Adunare Naţională. I se conferă Ordinul Muncii clasa I.

    1955 — Suferă o congestie cerebrală care îl lasă hemiplegic şi afazic. Apare volumul Nuvele alese, cu un cuvânt înainte de Teodor Vîrgolici şi Oameni şi gânduri din veacul meu. Îşi petrece ultimii şase ani ai vieţii în suferinţe atroce, fizice şi mai ales morale.

    1956 — Apare Opere alese, cu o prefaţă de Teodor Vîrgolici, în două volume.

    1961 — Apare volumul Lângă apa Vodislavei, Nuvele şi povestiri. La 8 martie trece în eternitate. Este înmormântat, conform dorinţei sale, la mănăstirea Cernica.

    A lăsat un amplu Jurnal, publicat postum în trei volume masive, ediţie îngrijită de Mara Galaction Pişculescu şi Teodor Vîrgolici (1973-1980). În 1997 apare a doua ediţie, completă.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA