Editura Global Info / Literatură

Constantin D. Aricescu

Un privighetor în colivie

I

O bard al armoniei
Cu cântec îngeresc;
Simbol al poeziei,
Misionar ceresc,

II

Cum poţi în colivie
Să cânţi tu tot mereu?
N-ai tu copii, soţie?
Îţi place lanţul tău?"

III

Nu cred a fi sub soare
Vre o fiinţă vie
Să-i placă a sale feare,
S-adore-a sclavie.

IV

Lipsit de libertate
Şi eu la început
Am fost ca tine, frate,
Mult timp trist şi tăcut.

V

P-o noapte înstelată
Când luna lumina,
Durerea-mi comprimată
În cânturi s-exala.

VI

D-atunci a mea durere
Prin cânturi o alin,
Când cânt, tu simţi plăcere;
Iar eu gem şi suspin.

VII

Gândesc l-a mea soţie,
Şi la copiii mei,
La cuib, şi la câmpie
Ştii tu ceva de ei?

VIII

Decât miere şi lapte,
Sub jugul de despoţi,
Mai bine-n libertate
Să vieţuieşti cum poţi.

IX

O! Cântă, cântă, frate,
Când simţi vreun dor greu:
Prin cântec omu-şi scoate
Din sânu-i focul său!

2 Mai 1863

TE-AR MAI PUTEA INTERESA