Editura Global Info / Literatură

Constantin Mille

În ajunul anului nou

Te duci în veşnicie, bătrân cu ghebu´n spate,
Saturn la el te chiamă păcatele să-i spui,
Şi proasta omenire gonindu-te departe,
Cu flori primeşte ´n sgomot pe-al timpului nou pui!

Ba spun poeţii încă că pruncu-i plin de glume,
Că fericirea este în cornul lui, că mâne
Mai mândru răsări-va alt soare pentru lume,
Că pacea şi dreptatea vor lua a vieţii frâne!

An nou! an vechi! pe lume tot rele o s´aducă;
Urcaţi-l azi în slavă şi mâni l-îţi blăstăma,
Războiul roş de sânge zăbalele îşi muşcă:
Tiranii vor războaie; războaie vom purta.

Te duci, moşneag, purtându-ţi pe spetele-ţi curbate
Volumul gros de fapte ce´n cale ai privit:
Popoarele în prada mizeriei turbate
Şi-un tron prin dinamită în aer asvârlit!

An nou! ce lucruri nouă aduci pe lume, spune,
Sub forma tinereţii n´ascunzi vre un bătrân?
Ne-aduci oare alinul, eşti sol de vremi mai bune?
Cu cine eşti: cu robii – sau eşti cu-al lor stăpân?

O parcă văd la anul cum lumea ´nsângerată
Te va goni cu chiot, cu plânset, cu fiori...
Dar, vai! Ca să salute din suflet bucurată
Alt prunc, alt an, ce sigur nu-i va duce flori!

Din volumul Caietul roşu

TE-AR MAI PUTEA INTERESA