Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Ţi-aduci aminte

Ţi-aduci aminte seara cînd noi pluteam pe mare,
O, suflet graţios?
Torinte d-aur luna vărsa cu răsfăţare
Şi-n părul tău zefirul se legăna voios!
Iar valul s-alinase sub coasta-ntunecată,
Abia se auzea
Ca zgomotul de pasuri pe valea depărtată
Ce moare cu încetul în noapte, dulcea mea.
Se auzeau dulci cînturi trecînd p-acele unde
De spumă şi d-azur.
Noi nu vedeam amanţii ce noaptea îi ascunde,
Şi se părea, sub valuri, că vocele murmur.
Cînd terminarăm cursul vorbirii amoroase,
Tăcuţi, noi am visat.
O lacrimă lucise în genele-ţi umbroase
Şi sufletu-ţi de doruri părea înconjurat.
Tu ridicaseşi ochii arzînd de tinereţe
Spre cerul strălucit
Şi cînd văzuşi că-mi cură o lacrimă pe feţe,
Strigaşi cu întristare: "Oh! de ce m-ai iubit!"
— Oh! Dumnezeu voieşte şi singur, dragă, ştie
De ce te-am iubit eu.
— Şi ce, Dumnezeu, oare atît de crud să fie
Să vrea ca să zdrobească amar sufletul meu?
— Acela ce cu suflu-i crează-o dulce floare
Ca să se stingă-n vînt,
Ca să parfume viaţa cu drăgălaşa-i boare
Şi-n urmă ca o roză să lase-acest pămînt.
Ce te-a făcut frumoasă ca să iubeşti în viaţă,
O, fericirea mea!
Ce înveleşte păru-ţi cu aur şi dulceaţă
Şi degetele tele cu roze şi cu nea.
În lacrimi amoroase i se-nvălea vederea,
Şi vîntul bălsămit
Şi umbra, şi lumina ce răspîndesc plăcerea,
Te răsfăţau pe frunte, o, fermec fericit!
Tu blestemai în gîndu-ţi aceste elemente,
Complici misterioşi
Ca cînd simţeai asupră-ţi tot fermecul fierbinte
Ce răspîndeau în sînu-ţi şi-n perii tăi undoşi.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA