Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Glubavii

I

Ce îţi foloseşte, scumpă Românie,
Dulcea-ţi frumuseţe, rara-ţi bogăţie,
Anii tinereţii ce te înconjor,
Când tu eşti robită, sfântul meu amor!
Vai! aceste bunuri, ţara mea creştină...
Servă să răpească inima străină
Şi să facă doru-ţi mai nesuferit,
Cugetând la fiii-ţi ce s-au risipit!
Fruntea ta se-nclină ca o dulce floare
Ce se veştejeşte fără foc de soare,
Dar nu eşti ursită ca să veştejeşti,
Țara mea cea dulce, fără să trăieşti...
Vin-întâi la viaţă... Fiii tăi s-adună...
Armăsarul strigă... Armele răsună...
Spulberă cu moarte pe apăsători...
Cinge-ţi înc-o dată fruntea ta cu flori!

II

Țara n-are capăt... Mulţi ambiţioşi
Se certau pe tronul vechilor strămoşi.
Dar sultanul face paşalâc din ţară
Şi trimite-oştire turcă şi tătară.
Câţi aveau în inimi sânge românesc,
La pierirea ţării uită ce doresc.
Cei mai mari ai ţării strig în adunare:
— „Astăzi se fărâmă sfânta neatârnare
Ce părinţii noştri, printre timpi de dor,
Le-au păstrat prin lupte, cu sângele lor.
D-astăzi tot românul va trăi-n sclavie
Şi va trece viaţa fără bucurie.
Plânge-va sub lanţuri palid ş-abătut
Şi străin în locul unde s-a născut.
Peste tronul ţării suflete mârşave
Vor domni spre hula naţiunii sclave.
Dar decât o viaţă veştedă d-amar,
Plină de-njosire fără de hotar,
Pentru nobili inimi moartea-i mai dorită,
Moartea cu mărire celor bravi iubită.
S-apărăm prin arme ţara ce dorim
Şi cu-a noastră viaţă noi s-o-nvieţuim!"

Astfel strig d-odată fiii cei de ţară
Şi domnind pe Radu toţi făloşi s-armară.

La Glubavi devale turcii sunt trăsniţi
Şi s-abat ca frunza câmpilor cosiţi.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA