Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

La o damă română

„Tu vrei să-ţi spun, acuma, de ce nu te iubesc?
Ei bine! mă ascultă şi află ce gândesc
Eşti jună si frumoasă ca roza de câmpie
Şi ochiul tău durerea o schimbă-n bucurie.
Iar fruntea ta se pleacă sub gându-ţi amoros
Ca crinul primăverii în văntul călduros.
Pe buza-ţi rumeoară, trecând a ta suflare,
Într-un parfum de roze îşi ia a sa schimbare;
Dar când tot spui cât neamul îţi e strălucitor,
Amoru-ntoarce capul şi fuge râzător.

Să te iubesc, pe tine? Dar inima ta-i veche,
Şi generozitatea nu-ncântă-a ta ureche.
Văz sufletul tău, dragă, sub vălu-i graţios,
S-ascunde ca un vierme prin crinul cel frumos.
Patriotism, virtute, frumoasă cugetare
Sunt nişte simţăminte ce inima-ţi nu are.
O formă analogă ea, dragă, de-ar avea
Ar fi cu plete albe şi dinţii i-ar cădea.
Aşa te vede însă al meu tânăr amor
Şi de aceea, dragă, el zboară râzător.

Arunc-a ta privire pe-o inimă uscată
Ce egoismu-nchide şi micşorarea-mbată,
Pe-o inimă ce-i mută ca un mormânt fioros
La tot ce este nobil, plăcut şi generos;
Aceea va-nţelege când tu vorbeşti în lume
De aur, de cordele, de titluri şi de nume.
Eu voi o vale verde ca tinereţea mea,
Ş-o floare graţioasă să plec capul pe ea
Ş-acolo l-a mea ţară, visând eu în tăcere,
S-adorm pe sânu-i dulce, cu fragedă plăcere.

Dar tu vrei aur, titluri; şi tânăru-mi amor
La sunetul monetei s-avântă râzător.

De vrei să-mi fii iubită, vin' către ţărmul vieţii,
În care tot e dulce ca visul tinereţii,
Acolo, dragă dulce, atât te voi iubi,
Cât râul de plăcere în calea-i s-ar opri
Şi stelele în spaţiu s-ar sparge voluptoase
La ale gurii mele şoptiri armonioase.

Dar vai! a ta gândire, pe când eu îţi vorbesc,
S-avântă după titluri ce visele-ţi răpesc,
Ş-amorul meu, o, dragă, tu vezi, s-avântă, zboară,
Râzând de bătrâneţea ce inima-ţi congioară."

TE-AR MAI PUTEA INTERESA