Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

La patrie

I

Revarsă, dulce patrie,
În cînturile mele
Şi tinereţea dorului,
Şi lacrimile tele!

Aici afla-vor sinceră
Şi caldă răsfăţare ;
Aici oricare lacrimă
Se va preface floare.

Iar cîntecile-mi tinere,
În doru-ţi nobilate,
De graţii dulci, angelice
Vor trece cununate.

În noaptea fiitorului
Durerea ta vor spune,
Făcînd să cure lacrime
Din inimile june!

II

Nu mai este ţară mai desfătătoare!
Cei străini se mir!
Acolo străluce, ca june fecioare,
Luncile la soare
Cu brîuri lucioase, cu plete de fir!

Dar, o, crudă soartă ! cetele străine
Smuls-au din cosiţe florile divine;
Sub a lor picioare sînu-i a călcat,
Oh, si nici un suflet dorul n-a mişcat!

III

Albele fecioare cu cosiţi frumoase
Colo dănţuiesc:
Ca fluturi ce scutur aripi auroase
Pe crinii ce cresc.

Dar vai ! ochiul nostru, daca le priveşte,
Într-un rîu de lacrimi dulce se topeşte,
Cugetînd c-aceste fiice sunt ursite
Să dezmierde numai inimi înjosite!

IV

Multe harpe cîntă cînturi tinerele,
Blînde ca murmura dulcei aurele
Printre viorele;
Dar aceste harpe nu niai îndulcesc
Chinurile tele, ţară ce doresc!

V

Fiii tăi sunt mîndri de mîndreţea lor!
Dar ce foloseşte
Patriei române chiar al lor amor?
Umbra-i învăleşte!

Viaţa lor se scură fără de mărire;
La benchetul vieţii n-au nici o numire!
Cei mai răi acoper pe cei buni ai tăi
Cum coprinde pirul rozele pe văi!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA