Dimitrie Bolintineanu

La uitare

Tu eşti o ferice floare
Ce în câmpul morţii creşti
Pururea surâzătoare,
Dorurile lecuieşti.

Între cei rămaşi în viaţă
Şi-ntre cei ce nu mai sânt,
Tu reverşi o dulce ceaţă,
Tu ascunzi al lor mormânt.

Ca o mână înflorită
Lacrimile ştergi plăcut
Şi durerea infinită
O goneşti către trecut.

Dar cu tine, orice rele,
Orice bunuri se topesc
Şi pe urma fugii tele,
Noi dorinţe înfloresc.

În durerea lui amorul
Te consultă multe ori;
Tu îi vindeci dulce dorul
Cu-ale tele triste flori.

Şi când vinul se revarsă,
Când ospeţii dănţuiesc,
Sânul tău pe lume varsă
Un parfum dumnezeiesc.