Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

La un amic sărac

Bogaţii în mijlocul plăcerilor nebune
     Tresar de multe ori,
Crezând că umbra morţii pe fruntea lor se pune,
Şi că se schimbă-n lacrimi ale ursitei flori!

Tu ştii că tot ce are o formă se zdrobeşte,
     Tu ştii, amicul meu,
Că după om în viaţă nimic nu mai trăieşte,
Decât virtutea dalbă a sufletului său.

De îţi lipseşte ţie o casă strălucită
     Cu marmor răpitor,
Şi dacă locuinţa de toţi e părăsită,
Tu ştii ce preţ a pune pe vizitele lor;

Tu ştii că interesul conduce astă lume,
     Şi-aceşti trăitori morţi
Speculă simţimântul, virtute, fală, nume,
Şi pe a ţării viaţă aruncă ai lor sorţi.

La poarta sărăciei, nu, câinii nu s-adună!
     Şi tu, ce-ai deşirat
După a lumii frunte râzânda ei cunună,
Ce trebuie să cugeţi-nainte ai aflat!

Ferice cel ce poate, de orice lanţ-nainte,
     Să spargă jugul său,
Acela singur poate să meargă în morminte
De orice lanţuri Iiber, cum tu faci, dragul meu!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA