Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Mărirea lui Mihai

I

Din trei ţări române, cei mai mari s-adună
Şi cu trei coroane pe Mihai cunună.
La prea mândre mese căpitanii-nchin
Pentru sănătatea regelui creştin.
Dulcile speranţe ce pe toţi conjoară
Împletesc cu roze timpul care zboară.
Mâna verginală, fragedă ca crin,
Atrăgea din harpe sunetul divin,
Iar accentul vocii cei armonioase
Se-ntuna cu-aceste vorbe graţioase:

„Tu, reunire splendidă,
De minte, de tărie,
D-amor; cerească glorie!
Sublimă armonie!
Ce-n coama dalbă-a zorilor
Verşi valuri auroase
Şi pe guriţa verginei
Pui roze graţioase,
Uneşte d-astăzi ţările
C-o singură cunună!
Protege-a noastră patrie
Şi domnul ce-o rejună!
Ascultă rugăciunile-i,
Vezi lacrimile-i line
Ce zbor cu fumul florilor,
Prin spaţiu, către tine!"

Astfel cântă hora junelor vergine.
Dar Mihai revarsă lacrime divine.

II

Domnul trece noaptea singur în veghere.
Inima-i răpită fuge spre durere,
Până somnul dulce cu-aripa-i d-eben
Vine de-i îmbată sufletul său demn.
Printre vise vede o fantasmă dulce.
Faţa-i ca lumina florilor străluce,
Ca torent sub soare râură-ai săi peri;
Ochii-i plini de lacrimi seamăn rupţi din ceri.
Vălu-i alb ca crinul graţios se-ndoaie,
Brâu-i străluceşte c-arcul cel de ploaie.
Ea vorbeşte... — „Cerul binevoitor
Preurseşte ţării splendid viitor;
Însă tu pieri-vei fără bucurie,
Cei străini preda-vor ţările c-urgie,
Ce prin ani de chinuri să vă curăţiţi
Suferinţa-nalţă popolii robiţi:
Fierul vechi prin flăcări astfel tinereşte."
Zice şi dispare... Domnul se trezeşte.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA