Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Mehrubé

Ăsta e Bosforul d-unde s-aripează,
P-al lor car de roze fragedele zori,
Din a cărui undă şi-a făcut mirază
Bolta azurată, aurând de flori.
Ale sale fiice sunt strălucitoare
Ca stelele d-aur rătăcind prin nori;
Dulcea frumuseţe este fugătoare,
Piere ca o rouă dupe dalbe flori.
Pe aici domneşte blânda poezie
Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaş
Un prefum de roze şi de ambrozie
Care-mbată dulce sufletul gingaş.

E-ora când tresare lina Propontide
Sub al aurelii tinerel sărut,
Scânteind la focul stelelor splendide
Semănate-n fundul cerului plăcut.
Colo se arată nişte insoliţe,
Strălucind la raza stelii lui Lial,
Asfel ca un negru cuib de aluniţe
Care încunună sânul virginal.
Muntele Olimpul cu a lui cunună
De ninsori eterne se zăreşte-n fund;
Albele-i cosiţe strălucesc la lună,
Se răsfrâng pe sânul golfului profund.
Însă cadrul dulce, care ne răpeşte
Peste Propontide, se schimbă-n Bosfor:
Arta cu natura acolo s-uneşte
Să formeze cadrul cel mai răpitor,
Căci Selim sultanul merge de primeşte
La giamia mare de la Top-hane
O fecioară jună ce îi dăruieşte
Pe tot anul încă vechea valide.
Orişice lumină ce-n Bosfor se frânge
Îşi alungă forma ca un plop de foc;
Iar când vântul serii marea o restrânge,
Aceşti plopi de flacări se zdrobesc, se joc.
Peste faţa mării, dalbe caicele,
C-odalisci cu văluri, trec şi se deşir,
Ca acele vise dulci şi tinerele
Ce lucesc în fundul unui suvenir.
Aerul răsună de strigări voioase.
Augusta mireasă trece... Vă-nclinaţi!
Ochii să nu vază graţiile frumoase!
Şi să nu profane farmecii curaţi!

Soarele apune peste Propontide;
Însă la suflarea valului cel lin,
Pare că se leagăn bolţile splendide,
Dulce poleite d-aur şi rubin.
Unda, încreţită d-aurele line,
Scânteie sub brâul stelii purpurat,
Cu colori suave, magice, divine,
Ce încântă ochii, inima îmbat.
Dar Selim se uită, din serai, pe mare
Unde-aruncă boabe de mărgăritar,
Ce, picând, formează fără încetare
Mii de graţioase cercuri ce dispar.
Lângă el se vede favorita nouă:
Capul ei pe mână cade gânditor,
Ochii săi de flacări-noată-n dulce rouă;
Un surâs aură chipu-i răpitor.
—"Şterge aste lacrămi, răsfăţată floare
Ce-am cules din munţii vechilor Carpaţi!”
La aceste vorbe alba plângătoare
Către el înturnă ochii lăcrămaţi.
—"Strălucite doamne, lacrimile mele
Cură pentru ţara d-unde m-ai răpit!..."
—"Daca pentru asta râurează ele,
Şterge-le îndată, fermec înflorit!
Mehrubé! Aruncă dulcea ta privire
P-al acestor unde fraged legiver!
Numai focul tânăr din a ta privire
Poate fi mai magic pe pământ şi-n cer!
Uită ţara voastră unde nu-nfloreşte
Sicomorul verde! Unde nu vedem
Alcovanul tânăr care răspândeşte
În havuzu-mi d-aur apa care bem!"
—"Colo unde raza unui dulce soare
Peste stânci uscate nu s-a spulberat,
Unde ca fecioara într-o sărbătoare
Cu flori dulci de aur câmpul s-a-mbrăcat;
Unde limba dragă, tânără-amoroasă,
Sună ca suspinul vântului uşor,
Prin dumbrava verde, fragedă, umbroasă,
Printre flori râzânde, eu aş vrea să zbor!"
—"Dar sub ceru-ţi rece, omul nu iubeşte,
Inima îngheaţă de al iernii vânt.
Dalba-ţi frumuseţe, care ne răpeşte,
Trece ca o floare lângă un mormânt.
Împărţeşte-amoru-mi! El e o comoară
Ce tot Răsăritul s-aibă ar voi!
Ai tu vro dorinţă? Cine vei să moară?
Cine să trăiască? spune, şi va fi!"
—"Colo unde limba dulce şi-amoroasă
Sună ca suspinul vântului uşor,
Prin dumbrava verde, fragedă, umbroasă,
Inima mea zboară la un alt amor!"
—"Dacă numai astă perlă albioară
Face-atâtea cercuri pe acest Bosfor,
Câte nu ar face tânăra fecioară,
Ce în altă ţară are alt amor!"
Unda se despică, geme cu turbare;
Valurile albe cresc şi se topesc;
Nişte late cercuri se răsfrâng pe mare
Şi la focul lunii graţios lucesc.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA