Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Românele din Cavaia

Tropotă, bubuie plaiul Candavii,
       Lângă Cavaia,
Caii se spumegă, pui ai Moravii
       Rărind bătaia,
Iată-i alunecă! Umbra pământului
       Nu îi soseşte:
Comoara lor flutură p-aripa vântului,
       Nara lor creşte.
Nu vezi mişcările ce fac picioarele
       Iuţi şi uşoare,
Şi cum miroasele le poartă boarele
       Pe aripioare!
Ei port femeile, dalbe ca ziorile
       Cele de vară.
Brâul cu armele luce ca florile
       De primăvară.
Nu sunt avlonele, nici tiranesele
       Cele plăpânde,
Nici elbasanele, nici belardesele,
       Fragede, blânde;
Nu sunt nici gueguele aspre, sălbatice.
       Nu sunt albane;
Sunt flori de măgură, flori păduratice,
       Mândre române.
Fugi, trecătorule! Pleacă-ţi cătările
       A nu le strânge
Flacăra ochilor! Căci înfruntările
       Se spăl cu sânge!
Boarea le scutură aurul pletelor
       Ce râurează
Drag sub fachioalele, fermecul fetelor
       Ce le visează!
Iată-le! Armele şi frumuseţele
       Le împovră;
Crinii şi rozele mângâie feţele.
       Ochii ard în pară.
Trec şi în urmă-le umbra ce scânteie
       Se mai umbreşte!
Tropotul cailor scade, se mântuie,
       Se risipeşte.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA