Dimitrie Bolintineanu

Se scaldă

Vedeţi voi la umbra plină
Unor sălcii ce se-nclin
Pe această mare lină
Un corp dulce ca un crin?

E-o ghiaură, albă, jună,
Ce se scaldă, o vedeţi?
Venerea ieşind din spumă
Cu cosiţi de aur creţi.

Unda bea cu voluptate
Corpul ei amăgitor;
Ea o sparge şi o bate;
Face spumă din picior;

Iar prin spumă, capu-i dulce,
Coperit de păr bălai,
Pare luna, vrînd să culce
După codri ninşi de plai.

Apa face garofiţe
Peste corpu-i răpitor
Şi îi soarbe din cosiţe
Aurul strălucitor.

Cînd pe undă se zăreşte
Dreaptă, coama-i tresărind,
Cînd pe spate s-odihneşte
Ca o pavăză d-argint.

Graţiele o-nconjoară;
Dulcile dorinţi d-amor
O preurmă, turm-uşoară;
Peştii mici o înconjor.

Singurile ei vestminte
Este apa de cristal,
Iar amorul, cu-ochi fierbinte,
Stă sub flori ascuns pe mal.