Duiliu Zamfirescu

Adio, Napoli

Adio, Napoli, cetate
De creaturi încântătoare
Cu gene lungi, catifelate,
Cu sufletele însetate
De zgomot şi de soare.

E scris să-ţi închinăm şi ţie
Acest netrebnic de cuvânt,
Oraş de vis şi nebunie
Cum n-a fost şi n-o să mai fie
Un altul pe pământ.

Încins cu viţă drept cunună,
Cu gânduri calde şi senin,
Închin amorului, la lună,
Ca un păgân din vremea bună,
Paharul meu cu vin.

Adio dar, rămâi cu bine
În visul tău de dimineaţă
Fii pururea făr-de suspine,
Precum e drept şi se cuvine
Cui crede în viaţă.

1899