François Coppée

Repaos

Slăbiţi de strânsori, ne desprindem cu jale...
Rămâi liniştită, amică,
Să văd odihnindu-se fruntea ta mică
În aurul pletelor tale.

Nimic să nu spui căci ceea ce-ai spune,
De multul noroc ce-i la tine,
Nu face cât zâmbetele clipelor pline
De recunoştinţi şi minune.

Coboară aripa pleoapei mai bine!
Reţine sub sfânta ei pază
Extazul din ochi şi cu el parfumează
Ascunsele gânduri de mine!...

Şi eu, cât vei sta visătoare ca luna,
În coate proptit între perne,
Privi-voi de-aproape cum calmul s-aşterne
Pe sân, potolindu-i furtuna.

Traducere de PANAIT CERNA, Convorbiri literare XXXV, nr. 3, 1 martie 1901