Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Coşbuc

    Roata morii

    Stăteam pe gânduri, eu şi gloata.
    La roata morii ne uitam
    Şi de-n zadar ne frământam,
    Că de-adevăr noi tot nu dam:
    De ce să-nvârte roata?

    —"Păi, nu-nţelegi tu româneşte?
    —Vezi scocul?"—"Văd."—"Şi ce-i pe scoc?"
    —"E apă." —"Bun! Stă apa-n loc?"
    —"Ba vine." —"Ei, acum cioc-poc
    Şi roata să-nvârteşte!"

    Moraru-şi scutură luleaua
    Râzând. Avea el azi ce-avea
    Căci alte-dăţi când ne vedea
    În jurul morii ne făcea
    Primire cu nuiaua.

    Eram voioşi că sta s-asculte
    Şi ne spunea ce e, ce nu-i.
    Dar cum era puţin năprui
    Făcea ca din cioc-pocul lui
    Să nu-nţelegem multe.

    —"Da’ roata carului ce face?
    Se-nvârte?" —"Da." —"Ba cum, ehei!
    Se-nvîrte ea de capul ei?"
    —"Ba, când o-mpingi."—"Eu ce spusei?
    Se-nvârte-aşa, şi pace.

    Iar-roata ici... o-mpinge apa."
    Acum noi toţi am hohotit.
    Morarul ăsta e smintit:
    Când vrea să doarmă pe-odihnit,
    El pat îşi face grapa!

    Că de-ar împinge-o, ea nebuna
    S-ar năpusti, ieşind din scoc,
    S-ar duce pe pârău cioc-poc —
    Dar uite, roata stă pe loc
    Şi totuşi umblă-ntruna.

    —"Ei, bat-o Dumnezeu s-o bată!
    Dar cum să plece dac-o legi
    De moară, mă! Nu mă-nţelegi?
    Cu voi nu mântui zile-ntregi:
    Ea stă, că e legată!"

    Să-ţi faci acum, creştine, cruce!
    Priveam cu spaimă la morar.
    O legi? şi stă! Dar e-n zadar!
    Şi roata doar o legi la car,
    Şi ea se duce, duce!

    —"Se duce roata? Bun, dar carul?
    El stă pe loc ca mine-acum.
    El fuge crezi? Ba nicidecum,
    Fug numai roţile pe drum" —
    Ei, zi: nu-i prost morarul?

    Şi ne temeam să nu se bată,
    Că prea l-am zăpăcit de tot.
    Păi carul stă? Minciuni de-un cot!
    Ba carul fuge ca netot
    Cu roatele deodată!

    —"Am zis că nu? Ba, fuge doară
    Ei, fuge, vezi! ştiam şi noi.
    De ce n-o ia la fug-apoi
    Şi moara ta cătră zăvoi
    Cu tot ce e prin moară?

    Moraru-şi puse-n sân luleaua,
    Tăcut şi grav: se pregătea
    La sfat cu noi altfel să stea;
    Şi ce dovadă-i trebuia
    Mai bună ca nuiaua?

    Iar ce-a urmat la ce-aş mai spune?
    Noi n-am ajuns la nici un rost.
    Tu zici: —„Erai, băiete, prost,
    Şi roata pentru tine-a fost
    A patra dimensiune!"

    Şi-apoi? Eu văd şi astăzi gloata
    Făcând aşa! Tu nu-ntâlneşti
    Atâtea fapte omeneşti,
    Le vezi, le-auzi, şi te cruceşti
    De ce se-nvârte roata?




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA