George Ranetti

În noaptea de 10 mai

E zece mai... Iluminaţii...
Ăst miez de noapte pare-amiazi.
Scînteie mii de constelaţii
Printre ghirlandele de brazi.

Oraşele-s iluminate
În chip atîta de feeric,
Că, prin contrast, bietele sate
Zac şi-n mai negru întuneric.

Au fost şi-n satele sărace
Iluminaţii... N-ar mai fi!
Arzînd, bogatele conace
Schimbau şi-acolo noapte-n zi.

Şi totuşi, nu ne-nvăţăm minte !
Tot lux! Tot fast! Deşertăciuni
Ce fac dintr-un popor cuminte
Un vast ospiciu de nebuni.

O, stingeţi lămpile acestea:
Îmi face rău lumina lor!
Căci ele mi-amintesc povestea
Cea tragică a satelor...

Privind mulţimea ce se strînge
Sub lampioane ce sclipesc,
În roşul razelor văd sînge
Nevinovat şi românesc!

Publicată în Furnica, an IV, 1908, nr. 191, semnată Cyrano