Editura Global Info / Literatură

George Topîrceanu

Doleanţele unui cronicar teatral

Pe cerul plin de sclipitoare puncte,
Trec efemere linii de lumină.
Sub pasul meu întârziat, suspină
Sonorul glas al frunzelor defuncte.

Zadarnic luna mă petrece-n cale
Pe bulevardul alb şi singuratic, —
Că subsemnatul, "cronicar dramatic",
Acum e-n rolul misiunii sale.

De-abia încerc un singur vers de odă, —
Şi-n capul meu vin stafii inedite,
Cu gesturi largi, — cu răcnete cumplite:
Moţoc, Spancioc, Ciubăr şi Despot-vodă!

"Sunt eu?... Sunt treaz?... Deschide-te, morminte!..."
Deodată tace ritmicul meu pas:
În scena a III-a, mi-am adus aminte,
Madam Pruteanu a strâmbat din nas.

De ce-a strâmbat?... Probabil, o nuanţă
De fin dispreţ, când vede pe Carmina, —
Fiindcă-şi pierde ultima speranţă...
De n-aş uita nuanţa cu pricina!

Şi iar pornesc... dar mă opresc deodată.
Ah, sunt dator să fiu cu mintea-n patru:
De ce nu vin ieşenii toţi la teatru?...
O chestiune foarte complicată!

Francisca... artă... rasa şi talentul...
Deci, vasăzică, vor să se răzbune...
Ce-i vinovat Onor. Direcţiune?
Domnia-sa regretă incidentul...

...Vâr degetul în buzunarul vestii,
Sunt plictisit şi-mi pare rău de lună.
Hm!... bulevardul pare o lagună...
Mi-e capul plin cu fel de fel de chestii.

Dar e-n zadar!...
Va trebui să scriu
(Chiar dac-ar fi să nu mai cânt o lună)
De Dragomir, de piesă — că e bună.
De Tomşa, de Pisoschi, tot ce ştiu!

...Aş ataca pe d. Sadoveanu
(Căci n-a aniversat pe d. Iorga),
Aş lăuda pe d-ra Horga,
Dar ce-o să zică d. Ibrăileanu?

Chiar dacă-n Iliaş a fost perfectă,
O să vă pară că... mi s-a părut!
(Dealtminteri, eu ştiam de la-nceput
Că voi emite-o laudă suspectă...)

*

Aşa, mă duc ursuz prin promoroacă,
În pacea nopţii albe şi compacte, —
Şi nici nu ştiu că-n capul meu "se joacă"
O tragedie-n paisprezece acte!...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA