George Topîrceanu

Mircea Dem. Rădulescu: Nocturnă

Dormi, frumoasa mea! De-acum
Noaptea luminoasă
Ca o undă de parfum
Năvăleşte-n casă.

Luna clară din neant
Pune pe covoare
Străluciri de diamant
Şi mărgăritare.

Ea priveşte ca-n extaz
Bluza ta lejeră
Şi pantofii de atlaz
Lângă etajeră.

Şi trecând prin buduar,
Raza-i ce se rumpe
Luminează un lavoar
Cu flacoane scumpe...

Luna toarnă pe parchet
Blonde tuberoze
Şi-ţi dezvăluie discret
Sânurile roze,

Când dantelele din pat
Tremură-n lumină
Pe culcuşul tău curat
De olandă fină...

Dar visările ce trec,
Ca să te dezmerde,
Ţi-au aprins la cap un bec
Cu lumină verde.

Din oglinzi piciorul fin
Pe mătasa moale
Se răsfrânge ca un crin
Cu nuanţe pale.

Dormi! Amorul rafinat
Cheamă deopotrivă
Spre minciună şi păcat
Gura ta lascivă.

Dormi, frumoasa mea! Eu stau
În extaz, la poartă:
Eşti făptură vie, sau
Operă de artă?