Editura Global Info / Literatură

George Topîrceanu

Poşta redacţiei

Citeşte-mi oda şi repet-o,
Amicul meu necunoscut.
Tu, colaborator in petto,
Primeşte primul meu salut!

De cum începe să vorbească
Românul nostru e poet.
Nu-i om în ţara românească
Să nu fi scris un triolet,
O strofă p-un album de fată
Sau cel puţin un acrostiş
Pe care, tremurând, odată,
L-a dat iubitei pe furiş...

De-aceea fără supărare
Noi îţi întindem mâna, frate:
A tale crime literare
Mai dinainte-ţi sunt iertate...
De vrei să publici versuri nule,
Vreo nuveletă, un articol, —
Noi am luat măsuri destule
Să te scăpăm de-acest pericol.

Consemnul nostru e teribil:
S-aduci întâi certificat
Precum că eşti inamovibil, —
Profesor... popă... magistrat...
Să-ţi faci întâi o carieră,
Ori cel puţin o sinecură,
Ceva, un loc în atmosferă...
Şi mai apoi literatură.
Credeam şi noi odinioară
Și poate astăzi credem încă,
Deşi iluziile zboară, —
Că tot ce zboară se mănâncă...
Da, zboară gândurile mele
Şi versul meu e-naripat, —
Şi-n loc să mănânc eu din ele,
Pe mine ele m-au mâncat!

*

Dar dacă simţi arzând în tine
Al artei foc nepotolit,
Căldura "flăcării divine"
Ce şi pe mine m-au pârlit;
De vrei ca vulgul să te-admire
Și orice prost impertinent
C-un zâmbet de compătimire
Să-ţi zică: bravo, ai talent!
În existenţa ta pribeagă
Tot singur, mândru şi sărac,
De vrei să lupţi cu lumea-ntreagă
Ca Cyrano de Bergerac;
De-s în zadar a mele sfaturi

Pe lângă visul tău, frumos
Ca un castel cu zece caturi
Din care cazi cu capu-n jos;
De vrei să fii trimis în frunte
Când s-o isca un nou război,
Şi nenorocul să te-nfrunte
Când te-i întoarce înapoi, —
Necazuri cu nemiluita
În lunga ta captivitate,
Să-ţi pierzi amicii şi iubita
Ş-un post la Universitate...
Visând, în urmă, o baladă
Cu munţi, cu soare, şi cu flori,
Să tragi pe Lucifer de coadă
Precum l-ai tras de-atâtea ori;
Şi dacă vrei să ai, pe lângă
Acestea, ş-alte mici belele:
De vrei ca gheata să te strângă
Şi ca iubita să te-nşele,
Flirtând cu primul nătăfleaţă
Pe care-l are la-ndemână,
Ş-apoi din nou să-ţi cadă-n braţe
De şapte ori pe săptămână;
De vrei ca după astea toate
De-a binele să-nnebuneşti,
C-o haină verde roasă-n coate
Şi cu jambiere muscăleşti;
Când ţi-ai pierdut complet busola
Să faci bucluc după bucluc,
De vrei să intri la Socola,
Să scapi de-atâta balamuc,
Ori să-ţi fii victimă şi gâde
Tu ţie singur deopotrivă...

Și dacă totuşi îţi surâde
Această neagră perspectivă,
Ia pana, domnul meu, şi... scrie!
Eu unul nu pot să te scap.
Dar te previu, ca să se ştie,
Că singur ţi-ai făcut de cap.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA