George Topîrceanu

Prefaţă

Am plâns şi eu în versuri pesimiste
Amorul meu dintâi, ca orice om,
Şi poate că aş fi sporit c-un tom
Biblioteca sufletelor triste.

Dar azi vă dau o veselă agapă
De inedite şi răzleţe pagini.
Durerea mea, topită în imagini,
Dispare ca un fulg de nea în apă.

Se schimbă-n glume lacrimile clare.
Simbolice baloane-de-săpun
Plutesc deasupra vântului nebun
Stârnit de reci curente literare.

Şi-n existenţa lor cea efemeră,
Cu străvezii pereţi, de-abia închid
O parte mică din eternul vid,
Şi totuşi cer un loc în atmosferă.

O, indulgentă Critică postumă,
Să nu le-nţepi cu vârful unui ac,
Că rând pe rând baloanele de spumă
În lacrimi grele iarăşi se prefac.