Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    George Topirceanu

    Rapsodii de toamnă

    I

    A trecut întâi o boare
    Pe deasupra viilor,
    Şi-a furat de prin ponoare
    Puful păpădiilor.

    Cu acorduri lungi de liră
    I-au răspuns fâneţele.
    Toate florile şoptiră,
    Întorcându-şi feţele.

    Un salcâm privi spre munte
    Mândru ca o flamură.
    Solzii frunzelor mărunte
    S-au zburlit pe-o ramură.

    Mai târziu, o coţofană
    Fără ocupaţie
    A adus o veste-n goană
    Şi-a făcut senzaţie:

    Cică-n munte, la povarnă,
    Plopii şi răsurile
    Spun că vine-un vânt de iarnă
    Răscolind pădurile.

    Şi-auzind din depărtare
    Vocea lui tiranică,
    Toţi ciulinii pe cărare
    Fug cuprinşi de panică...

    Zvonul prin livezi coboară.
    Colo jos, pe mlaştină.
    S-a-ntâlnit un pui de cioară
    C-un bâtlan de baştină

    Şi din treacăt îi aruncă
    Altă veste stranie,
    C-au pornit-o peste luncă
    Frunzele-n bejanie!

    II

    Într-o clipă, alarmate,
    Ies din şanţuri vrăbiile.
    Papura pe lac se zbate
    Legănându-şi săbiile.

    Un lăstun, în frac, apare
    Sus pe-un vârf de trestie
    Ca să ţie-o cuvântare
    În această chestie.

    Dar broscoii din răstoacă
    Îl insultă-n pauze
    Şi din papură-l provoacă
    Cu prelungi aplauze.

    Lişiţele-ncep să strige
    Ca de mama focului.
    Cocostârci, pe catalige,
    Vin la faţa locului.

    Un ţânţar, nervos şi foarte
    Slab de constituţie,
    În zadar vrea să ia parte
    Şi el la discuţie.

    Când deodată un erete,
    Poliţai din naştere,
    Peste baltă şi boschete
    Vine-n recunoaştere

    Cu poruncă de la centru
    Contra vinovatului,
    Ca să-l aresteze pentru
    Siguranţa statului...

    De emoţie, în surdină,
    Sub un snop de bozie,
    O păstaie de sulcină
    A făcut explozie.

    III

    Florile-n grădini s-agită.
    Peste straturi, dalia,
    Ca o doamnă din elită
    Îşi îndreaptă talia.

    Trei petunii subţirele,
    Farmec dând regretelor,
    Stau de vorbă între ele:
    "Ce ne facem, fetelor?..."

    Floarea-soarelui, bătrână,
    De pe-acum se sperie
    C-au să-i cadă în ţărână
    Dinţii, de mizerie.

    Şi cu galbena ei zdreanţă
    Stă-n lumina matură,
    Ca un talger de balanţă
    Aplecat pe-o latură...

    Între gâze, fără frică
    Se re-ncep idilele.
    Doar o gărgăriţă mică,
    Blestemându-şi zilele,

    Necăjită cere sfatul
    Unei molii tinere,
    Că i-a dispărut bărbatul
    În costum de ginere.

    Împrejur îi cântă-n şagă
    Greierii din flaute.
    "Uf, ce lume, soro dragă!"
    Unde să-l mai caute?

    L-a găsit sub trei grăunţe
    Mort de inaniţie.
    Şi-acum pleacă să anunţe
    Cazul la poliţie.

    IV

    Buruienile-ngrozite
    De-aşa vremi protivnice
    Se vorbiră pe şoptite
    Să se facă schivnice.

    Şi cum ştie-o rugăciune
    Doamna măsălariţă,
    Tot soborul îi propune
    S-o aleagă stariţă.

    Numai colo sus, prin vie,
    Rumenele lobode
    Vor de-acuma-n văduvie
    Să trăiască slobode.

    Vezi! de-aceea mătrăguna
    A-nvăţat un brusture
    Să le spuie-n faţă una
    Care să le usture!...

    Jos, pe-un vârf de campanulă
    Pururea-n vibraţie,
    Şi-a oprit o libelulă
    Zborul plin de graţie.

    Mic, cu solzi ca de balaur,
    Trupu-i fin se clatină,
    Giuvaer de smalţ şi aur
    Cu sclipiri de platină.

    V

    Dar deodată, pe coline
    Scade animaţia...
    De mirare parcă-şi ţine
    Vântul respiraţia.

    Zboară veşti contradictorii,
    Se-ntretaie ştirile...
    Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
    Toţi întorc privirile.

    Iat-o!... Sus în deal, la strungă,
    Aşternând pământului
    Haina ei cu trenă lungă
    De culoarea vântului,

    S-a ivit pe culme Toamna,
    Zâna melopeelor,
    Spaima florilor şi Doamna
    Cucurbitaceelor...

    Lung îşi flutură spre vale,
    Ca-ntr-un nimb de glorie,
    Peste şolduri triumfale
    Haina iluzorie.

    Apoi pleacă mai departe
    Pustiind cărările,
    Cu alai de frunze moarte
    Să colinde zările.

    . . . . . . . . . . . . . . .
    . . . . . . . . . . . . . . .

    Gâze, flori întârziate!
    Muza mea satirică
    V-a-nchinat de drag la toate
    Câte-o strofă lirică.

    Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe
    Iarna mizerabilă,
    Mă cuprinde o tristeţe
    Iremediabilă...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA