Editura Global Info / Literatură

Gheorghe Sion

Cenzorul meu

Domnul cenzor, om de treabă,
Întâlnindu-mă-ntr-o zi:
"Sionaş, glumind mă-ntreabă,
Ce ai tu a-mi bănui?
Poate foarfeca-mi nu-ţi place
Unde ştie a ciocârti?
Dar eu dragă, n-am ce-ţi face;
Aşa lucruri dacă-i scri
Nu-ţi dau voie-a tipări.

Ştiu că-n ţară-s multe rele
Care cer a se-ndrepta!
Ştiu că patimile-s grele
Pentru biata muza ta;
Ştiu că de negustorie
Orice post îţi pare-a fi.
Dar s-o scrii e nebunie,
Şi de-aceste dacă-i scri,
Frate, nu poţi tipări.

Ştiu că-n ţară nedreptatea
Este-un rău nevindecat,
Şi că toată răutatea
Este-n oamenii de stat.
Ştiu că toată ţara plânge;
Dar nu-i chip de a gândi.
Trebuie să curgă sânge...
Şi de sânge dacă-i scri
Nu-ţi dau voie-a tipări.

Satire de vrei a face,
Trebui să te cumpăneşti;
Ştii că multor nu le place
Unde-i doare să-i loveşti.
Pe judecători ce pradă
De te-i pune-a biciui,
Intru eu cu ei în sfadă,
Şi de dânşii dacă-i scri
Nu-ţi dau voie-a tipări.

Despre drepturi siluite,
Despre rele trebi de stat,
De hoţii meşteşugite
Ce să fac neîncetat;
N-ai nici un cuvânt a spune;
Nu ai drept de a lovi,
Trebui să le iei de bune,
Căci oricum dacă vei scri
Nu-ţi dau voie-a tipări.

Fă sonete, scrie ode
Pentru domni, pentru boieri;
Scrie orice despre mode,
Despre coarne şi muieri,
Ciocoism şi umilire,
Predică cât vei pofti;
Şi atunci cu mulţămire,
Orice fleacuri dacă-i scri,
Îţi dau voie-a tipări."

1845

TE-AR MAI PUTEA INTERESA