Editura Global Info / Literatură

Grigore Alexandrescu

Satira contra lui Eliade

1

Cine e-acela care visează,
Atîtea proaste, mici secături
Şi vrea de înger lumea să-l crează
Că ne vorbreşte ca din scripturi?

2

Acesta este nea Ionică
Care se crede şi satiric;
O mică iasmă, un nas de pică,
Văpsele multe nu voi să stric.

3

Eu în credinţă zîmbesc de milă,
Cînd văz atîţia oameni cinstiţi
Cum că de dînsul nu le e silă
Şi că de vorba-i sînt amăgiţi.

4

Din vreme-n vreme la certuri cată,
În sus trimite cîte-un suspin;
Inima-i însă cea necurată
Al vicleniei poartă venin.

5

Parcă cu sfinţii el se rudeşte,
De conştiinţă-l auzi vorbind;
De porunceală lăcrimi găseşte,
Nimicnicia lumii jelind.

6

Fanfaronada i-e sentimentul,
Om de nimica şi ticălos;
Crede că singur are talentul,
Şi că e lumii prea de folos.

7

La pavilonul de la cîmpie,
Unde azi este al său Parnas,
Să-ţi povestească o poezie,
Din drum te-ntoarce cu mare glas.

8

Şi precum zice un poet mare,
Ce într-o vreme eu am citit,
D-ale lui vorbe n-afli scăpare,
Nici în altarul cel mai sfinţit.

9

Amorezată-i muză-nsuflată
Îi dete cheile frumuseţi
Şi la tot pasu-n silă-ţi arată
Dup-a lui voie mii de tandreţi.

10

Dar vai d-acela care-ntrăzneşte
Să ia patentă de autor,
Cînd sîrmănuţul n-o iscăleşte
Bietul Apollon de la Obor.

11

Defăimări multe are s-auză,
Are să treacă de nenvăţat,
Căci din greşeală smerita-i muză
La cea bătrînă nu s-a-nchinat.

12

Apoi e încă viteaz din gură,
Dueluri spune cum c-a avut,
Însă rivalii, cum el se jură,
Să-i dea-mpotivă nu au putut.

13

Deschizînd ochii, viteazul spune
Că heruvimii fug d-a lui frică,
C-au stătut zile de aur bune,
Şi alte lucruri chiar de nimică.

14

După aceasta parcă să-nsoară,
Parcă e tată norocit;
Pe urmă viaţa-i pare amară,
Parcă defaimă tot cea iubit.

15

Ba chiar fiinţe nevinovate,
Care de dînsul nici nu gîndesc,
Cu văpseli negre şi-ntunecate
Încondeiete să pomenesc.

16

Apoi viclenul, vrînd să ne-nşale,
Zice că visul care-a visat,
Este din scrieri orientale,
Ce un prieten lui i-a narat.

17

Parcă sînt lucruri aşa-nsemnate
Care la alţii s-a mai întîmplat;
Sînt chiar vedenii pe ceas schimbate
Ce n-au în ele nimic sărat.

18

Patriot este plin de-nfocare,
D-al omenirii arde amor,
Cînd chiar pe tată cu-ncredinţare
În tîrg l-ar vinde p-un mic favor.

19

Zice că lira el nu şi-o-ntină,
Nici că tămîie el la palat,
Ş-apoi lui Dobre acum să-nchină,
Cît puţin vremea s-a mai schimbat.

20

Laudă astăzi, mîine defaimă;
N+are nici cinste, nici caracter,
Şi heruvimii, coprinşi de spaimă,
Cînd el îi cheamă, s-ascund în cer.

21

Dar pe morţi oameni cînd îi înjură,
De el în contra sînt lăudaţi,
Şi a lui pană cu o trăsură
În rai îi bagă necercetaţi.

22

Acesta este, să-i dăm dreptate;
La ce se cade, îl veţi cinsti;
Căci eu pe dînsul, să mă crezi, frate,
Şi d-ar fi-n groapă, nu l-aş iubi.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA