Heinrich Heine

Stai şi-asculţi sub ramuri...

Stai şi-asculţi sub ramuri albe
Cum departe geme vântul
Şi priveşti la cer prin ceaţa
Care-nvăluie pământul.

Vezi şi crânguri, vezi şi câmpuri
Triste şi pustii, departe:
Iarnă-n suflet, iarnă-n fire,
Iarnă afli-n orice parte...

Însă crăngile se scutur
Fără veste. — Abătut,
Crezi că valuri de zăpadă
Peste tine-au fost căzut.

Ah, nu-s valuri de zăpadă!
Tresărind din vis, te sperii:
Plouă flori mirositoare,
Joacă razele puzderii.

Farmec fioros de dulce!
Iarna se preschimbă-n vară,
Fulgii se preschimbă-n floare, —
Inima iubeşte iară...

Traducere de ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF