Iacob Negruzzi

Mângăiere

Când cu fruntea răzemată
În dulci visuri cufundată
Singură vei sta,
Şi duşmana ta gândire
Spre-al meu cânt în rătăcire
Tainic va sbura.

Al meu cânt ce-i scris cu sânge,
Scurs din sufletu-mi ce plânge
De dureri şi chin,
Ţi-a furat în taină oare
Un moment de întristare
Un singur suspin?

Ah! de-o lacrimă de jale
A răpit genelor tale
Jalnicul meu cânt,
Pentru toat'a mea durere
O mai dulce mângăiere
Nu vreau pe pământ!