Iacob Negruzzi

Melancolie

Când se deşteaptă în dimineaţă
Natura vesel spre noua viaţă,
Auroră mândră ce-mi aduci mie? —
Melancolie.

Ce simt când sara luna zâmbeşte,
Pasărea 'n creangă blând ciripeşte
Iar printre frunze vântul adie? —
Melancolie.

Şi când în noaptea întunecată
Ascult cu fruntea în jos plecată
Cum bate jalnic ora târzie?
Melancolie.

Răpit de-a lumii valuri mişcate
Din a mea tristă singurătate
Ce simt cu dânsa în veselie? —
Melancolie.

Oricând, oriunde, fără încetare
În al meu suflet ce izolare!
Etern cu tine, dulce soţie,
Melancolie.