Iacob Negruzzi

Senin şi Furtună

Noaptea profundă
În ea cufundă
Pământul june, reînflorit,

Bolta senină
Blândă lumină
Varsă din sânul său aurit.

Şi totul tace
Divină pace
Peste natură domneşte lin,

Dar o furtună
Geme şi tună
În al meu suflet sdrobit de chin.

Ah! Nici o rază
Nu luminează
Noaptea profundă ce m'a cuprins,

Inima-i ruptă
De lungă luptă
Ce-amor şi ură crud au încins!