Ioan I. Ciorănescu

Lucrătorul

Să mergi din zori pe străzi întortochiate
În galerii săpate de-un sobol,
Să simţi în tine gânduri sfâşiate
Şi sufletul să-ţi rătăcească-n gol.

Să te privească miile de case
Cu chipul scrutător de la etaj,
Manta de plumb pe trup să ţi se lase,
Şi totuşi, dârz, să-ţi mai şopteşti: « Curaj! »

S-auzi în juru-ţi vuiet de maşina
Cu uruit mecanic, frânt, de roţi,
Călăi de fier, în faţa ta să vină,
Şi să-i îndemni la crima lor pe toţi,

Apoi sorbind din cuminicătura
Pe care-o da al fabricei alb fum,
Să te întorci, înăbuşindu-ţi ura,
Cu capul în pământ, pe-acelaşi drum.