Editura Global Info / Literatură

Ioan I. Ciorănescu

Rustică

Cer înnorat şi vestitor a ploaie,
Pomi cari gem şi cari se-ncovoaie,
Vânt care gâfâie obosit,
Soare ce moare în asfinţit,
Praf ce se-nalţă pe drum în trâmbe,
Care ce-aleargă pe uliţi strâmbe,
Turme ce grabnic se-ntorc din suhături,
Flori ce tulpina şi-o-nclină pe straturi,
Şi-apoi tăcere: cumpăna tace,
Pe sat domneşte vremelnică pace.
Dar ploaia vânjos răbufnitu-şi-a stropii,
Plâng sălcii pletoase şi freamătă plopii.
Săgeţi de mulsoare jos norii azvârlă
Şi curge mai turbure limpedea gârlă.
Se văd o fată şi un flăcău,
La capăt de sat cum trec un pârău.
Pe lunca de-alături i-a prins vijelia
Şi fata se vaită că uda-i e ia.
Flăcăul minteanul pe spate i-aruncă
Şi-o strânge cu braţul, crezând că-i pe luncă,
Dar fata un ghiont mânioasă i-a dat:
« Te-astâmpără, bade, că iată-ne-n sat. »

TE-AR MAI PUTEA INTERESA