Editura Global Info / Literatură

Ion Creangă

Poezii populare

Frunzuleană micşunele
Ia vezi lacrămile mele,
Cum se varsă de durere,
Fără nicio mângâiere!
Şi se varsă pentr'un pui,
Numele nu vreau să-i spui.
De l-oiu spune, l-oiu răpune;
De-oiu tăcea, l-oiu mai avea.
Sărmana inima mea
Mai bine s'ar fi topit,
Decât m'aş fi despărţit
De-un puişor ce-am iubit!
Colo 'n vale, la brad mare,
Mândrul codru se răsună
Drăgălaş, noaptea pe lună:
Este glasul puiului
Ce-a sburat din cuibul lui.
Stă, copile, te opreşte
Şi oftând la el gândeşte.

*

Foaie verde de cucută,
Drag mi-e puiul de pe luncă,
Cu drag vine şi se culcă.
Cucu canta, se sileşte,
Puiu locul şi-l găteşte.
Puica din poarta-l priveşte,
Puica plânge şi-l jăleşte,
Puiul se călătoreşte.

Te-am iubit de copilaş,
Ş-acum te duci şi mă laşi.
Astăzi plec, mâne mă-ntorc
La pustiul de noroc.
De-i mai zăbovi o lună,
Mă găseşti pe drum nebună;
Da' de-i zăbovi un an,
Mă găseşti negru buştean.

*

Frunzuliţă Maghira,
Mă miram, puică, miram,
Mă miram de ce slăbeam.
Eu nu slăbeam de vrun rău,
Ci slăbeam de dorul tău.
Şapte văi ş-o vale-adâncă,
P-aici lupii mă mănâncă.
Stăi, lupe, nu mă mânca;
Păn-o răsări luna,
Să dau mâna cu puica;
Pe lună că s-o întâlnesc,
Trei vorbe ca să-i vorbesc
Ş-apoi să mă prăpădesc!

*

Frunză verde, iarbă neagră,
Am avut o puică dragă.
De dragă ce-mi era dragă,
O purtam cu tasma neagră
Ş-o ţinem cu noaptea-ntreagă
Las' să treacă, să se ducă,
Mi-i urâtă vorba lungă,
La Neamţu, la mănâstire,
La icoane să se-nchine.
Să se ducă să se sfinţască,
De mine să se despărţască.
Iarbă neagră din grădină,
Să ştii, puiculiţă, bine
Că eu mă duc de la tine;
Să rămâie pajiştea,
Să vezi cum ii dragostea.

Dragostea de fată mare,
Ca fasola din caldare,
Când îi pui un pumn de sare;
Iar dragostea de nevastă,
Ca garofa din fereastă:
Dimineaţa înfloreşte,
Peste zi se vestejeşte.

*

Cit oiu trăi, să iubesc,
Că, de-oiu muri, putrezesc;
Şi pământul creşte iarbă,
Nimene nu mai mă-ntreabă
Ce puicuţă mi-a fost dragă!

*

Cind ai şti şi te-ai pricepe,
Dragostea de un' se-ncepe?
De la ochi, de la sprâncene,
De la buze subţirele,
Muşcare-ar neica din ele,
Ca dintr-un fagur de miere.

*

Cuculeţ de la pădure!
Du-te la puică şi-i spune
Să nu se mai poarte bine,
Că mi-a rupt inima-n mine.
Să se poarte mai vlăvioasă,
Să-mi mai văd si eu de casă.

Zup, zup, zup!
De-abia mi-o duc,
Şi mi-o duc cu meşteşug
Pe două roate de plug.
Joacă, fată, ce-i juca,
Du-te-acasă şi-i mânca,
Că ţ-a fript mă-ta mâţa
Şi ţ-a lăsat codiţa.

*

Femeia care iubeşte
Spală noaptea şi cârpeşte,
Iară ziua se primineşte
Şi tot la iubit gândeşte.
Femeia care-i urâtă
Şede tot posomorâtă,
Hainele pe trup nu-i vin,
Oglinda-i pune venin.
Ziua doarme din picioare,
Noaptea zace de lungoare.
Bată-l focu de urât!
Urâtu-i posomorât.
Femeia care-i frumoasă,
Nu-i păcat s-o ţii la casă.
Noaptea-i veselă ca luna
Şi iubeşte ca nebuna!
Ziua-i dulce ca un soare
Şi iubeşte păn'ce moare!

*

La crâşmuţa cea din deal
Vinu-i bun şi oca-i mare,
Crâşmăriţa slută tare,
Beu voinicii de călare.
La crâşmuţa cea din vale
Vinu-i rău şi oca-i mică,
Crişmăriţa-i frumuşică,
Beu voinicii de se strică.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA