Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Moartă!...

Baladă fantastică

Danga-langa, sună clopot...
O îngroapă pe-o regină
Dintr-o nobilă tulpină...
Cine vine iute-n tropot?
Danga-langa, sună clopot.

La sicriu el se aşază:
“O! mai zi-mi o vorbă numa!...
Ah, viaţa e ca spuma
Ce o clip-abia durează...”
La sicriu el se aşază.

Ea...stă, mută, nemişcată...
El... o plânge scrâşnitor...
E pierdut nebunu-amor!
Ochii ei la el nu cată...
Ea stă mută, nemişcată.

În castelul cel cernit,
Plâng şi zidurile mute,
Se bocesc pietre tăcute...
E un plânset nesfârşit
În castelul cel cernit.

Picură din ceară picuri...
Plâng şi jalnicele torţe,
El e istovit de forţe...
Zile! nopţi! timp! ce nimicuri!
Picură din ceară picuri!

“O! te-ndură, Doamne sfinte!
...Poate-n lume să trăiască
Un viermuş clocit în iască.
Şi ea nu?... crude părinte!
O! te-ndură, Doamne sfinte!”

Un episcop Psalmodie
Lângă capul junei fete
Adornat în blonde plete...
Ah! ce crudă parodie!
Un episcop Psalmodie...

“Ah! te blestem, provedinţă!
Doamne! crud îngrozitor!...
Mi-ai răpit al meu amor...
Mi-ai distrus a mea credinţă:
Ah! te blestem, provedinţă!

Stinsă-i scumpa ei viaţă
Şi nimic n-o mai învie...
...Unde-i Dumnezeu?... Să vie!
Să-l stupesc eu drept în faţă:
Stinsă-i scumpa ei viaţă!”

“- Vaiet, bocet... inutile!
Ea e moartă... Lacrimi multe
Moartea nu vrea să le-asculte:
Blestemi în zadar, copile!
Vaiet, bocet... inutile!”

*

Au venit ca s-o ridice...
“Ah! mai staţi! e prea degrabă!
Unde-o duceţi?” el întreabă.
“Locu-i nu mai e aice:
Au venit ca s-o ridice!”

“- S-o ridice?... nu se poate!
(Strigă el, nebun, pierdut)
Sunt aici!... Voi... n-aţi ştiut?
Piară lumea! piară toate!
...S-o ridice?... nu se poate!

Îmi bat joc de Dumnezeu
Şi nu-l las să mi-o răpească!
Dânsa trebui să trăiască!
Să trăiască! da! vreau eu!...
Îmi bat joc de Dumnezeu!”

“- E nebun! prelatul zice,
Luând ochii de pe carte;
Daţi nebunul într-o parte,
Iar pe ea să mi-o ridice...
E nebun!” prelatul zice;

Şi groparii o ridică.
El tot plânge, plânge, plânge.
Buza-şi muşcă pân' la sânge,
Un cuvânt făr' să mai zică...
Şi... groparii o ridică.

*

Danga-langa, langa-danga!...
...S-a sfârşit! Convoiul pleacă.
O!... viaţă!... lume!... Dacă...
Dacă... dacă... Danga-langa:
El îşi vâră-n pieptu-i spanga!

à la CINCINAT Pavelescu

Moftul Român nr. 27, 3 Mai 1893; reluată în Calendarul Moftului Român, 1902.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA