Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Temelia

Fabulele marelui anonim şi strofele lui Picolini

Atâta muncă fără preget!
    Încet-încet, de-atâţia ani,
De jos, din temelia stâncii,
    casmaua smulge bolovani,
Şi macaraua suie-n muche,
    şi dalta-n feluri îi ciopleşte,
La rând ciocanul îi aşează,
    frumos mistria-i rostuieşte;
Şi — lucru vrednic de mirare
    din răsărit până-n apus! —
Un grandios castel, d-asupra,
    spre nori se-nalţă şi tot creşte:
Pe cât jos se scobeşte stânca,
    pe-atât se-mpodobeşte sus...
...Mai trebuie frontonul splendid,
    alegoria triumfală,
Şi-i opera desăvârşită —
    e gat-a unui secol fală!...
Un ultim bloc enorm, acuma,
    trosnind, e smuls din grop-adâncă
Şi ridicat din greu pe scripet...
    Dar blocul ultim nu-i sus încă,
Şi, din afund, din măruntaie,
    răcneşte stânca: „Nu mai pot”
„Proptele iute! Merg de râpă!
    mă surp cu fala-vă cu tot!”

Morala

Ades, visând prea vesel,
    ai deşteptare tristă...
„Să nu te rezemi, Doamne,
    decât pe ce rezistă!”

Convorbiri Critice, anul I, nr. 14-77, Iulie-Septembrie 1907

TE-AR MAI PUTEA INTERESA