Editura Global Info / Literatură

Ion Minulescu

Acelei care va veni

De unde vii,
Şi-n care preafericită ţară
Văzuşi lumina zilei ― tu, albă ca şi-o zi?...
Şi ce nebune vânturi spre mine te purtară,
Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...

De ce plecaşi din ţara, în care palmierii
Tremurătoare umbre îşi culcă pe nisip?
Nu-ţi fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,
Şi nu găsişi pe-aiurea să-ţi plimbi frumosul chip?

Or nu ştiuşi că-n ţară la mine
Nu-s nici cânturi,
Nici flori de lămâiţă?...
Amanţii şi-au vândut
Orgiilor,
Şi corpul,
Şi sfintele avânturi,
Şi-azi totu-i mort şi putred în carcera de lut!...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cu mâini subţiri şi albe, ca mâinile de sfântă
Pictată pe-un perete de templu bizantin
Şi ochi pătaţi de-otrava privirii ce-nspăimântă ―
Ochi verzi ca apa moartă
Şi morţi ca negrul spleen ―
Venişi, aducătoareo de cântec şi lumină,
Să-mi uşurezi povara fatalului Calvar,
Să-mi reclădeşti o lume cu-o boltă mai senină
Şi să mă smulg din gheara supremului coşmar...
Dă-mi mâna dar şi du-mă cu tine,
Du-mă-n ţara
În care palmierii ― stăpâni peste pustiu ―
Cu braţele deschise ne vor primi-n Sahara
Iubirilor născute din goluri de sicriu!…

Viaţa literară I, nr. 32, 6 august 1906

TE-AR MAI PUTEA INTERESA