Ion Pillat

Gâștele

S-au dat în vânt și prin văzduh albiră
Prostirile întinse pe zaplaz?
Ce petice de-omăt ciudat se-nșiră
Sub soarele de vară, pe islaz?

Și ce pietroaie albe-ncep să miște
Pe albia secată de pârâu?
— Nu, drumu-i plin de-un cârd răzleț de gâște
Ce umblă după boabele de grâu.

Din volumul "Satul meu" 1925