Ion Pillat

Luna

Pe câmpul asfințitului răsar
— Potir de crin pe-un lujer nevăzut —
Și-o stea de aur viu, ca un bondar
Din alba mea petală a căzut.

Și-acum, spre zori, cum tainică pălesc
În chipul unei flori de păpădie,
De-mi suflă vântul fulgul meu ceresc,
Pe iaz — privește-l însorit învie.

Din volumul "Satul meu" 1925