Magda Isanos

Cerul acela

Cerul acela fără de grabă căzu
şi mirosi albastru lângă mine,
la ceasul trist când stelele luceau
cum cupele pe jumătate pline.

Ca ochii obosiţi de vis, aşa
se desfăceau astralele pleoape,
şi tulbure, ca-n fundul unei ape,
cocorii nopţii, ultimii, treceau.

Era hotar şi linişte-n hotare
de s-auzea cum florile trosnesc,
ca nişte-aripi de înger care cresc
departe,-n mari grădini neştiutoare.

"Poezii", 1943