Magda Isanos

Multe chipuri

Multe chipuri s-ascund în oglinzi,
obraji şi mâni ca nuferii deschise,
străbat la suprafaţa multor vise
străbunii mei cucernici şi plăpânzi.

Ştiu eu de câtă vreme n-au merinde?
Ştiu eu de când ca umbre rătăcesc?
Oglinda-ncet răsună şi s-aprinde
şi-n fundul ei pădurile-nverzesc.

Şi mâna mea se face grea, precum
sunt cele care-or fi murit de-acum.
Ascult cum plouă nopţile şi-aştept
un arbore să-mi crească peste piept...

"Poezii", 1943