Editura Global Info / Literatură

Magda Isanos

Noapte

Cât de-ncet acei fulgi de-ntuneric căzură,
deasupra lumii, ca o cenuşie nedumerire,
până ce neagra noapte cu stoluri veni.
Totul ca-n apele adânci acuma era,
pomii atenţi, casele, însăşi lumina
era undeva în calma, umeda noapte,
ce nevăzută zâmbea.
Şi timpul însuşi mai curgea acolo
prin umbră ca printr-un pământ afânat.
Dar cine respiră uşor, fericit?
Poate păsări ce se visează zburând.
Noapte. Dumnezeu însuşi sărută
cu gura lui neagră pământul,
ca şi când cu duioşie ar spune:
„Haide, -nvăţaţi-vă câte puţin să muriţi...”

"Poezii", 1943

TE-AR MAI PUTEA INTERESA