Magda Isanos

Nu-i vina mea

N-aş vrea să fiu cum sînt, nu-i vina mea,
mi-i drag pământul, dragă dimineaţa,
ca celui dintăi om ce se-nchina
la soare, asa de dragă-mi este viaţa.

Nu pot urî nimic, nu-i vina mea –
presimt în toate ochiul de lumină
a celui fără timp şi fără vină
care-a tăiat din beznă prima stea.

Şi ca şi valul, sufletul meu clar
zvâcnind de bucurii şi trecător,
de se revarsă-n calea tuturor,
în sine se retrage mai amar.

Nu-i vina mea, n-aş vrea să fiu cum sînt
şi-mi par si mie fără de-nţeles,
ulcior stângaci si subred de pământ,
în care toţi străbunii s-au cules.