Editura Global Info / Literatură

Magda Isanos

Toporaşi

Cu sacu-i plin de banalităţi s-a prezentat
şi anul ăsta zâna primăvara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parcă-ar fi venit întâia oară.

Contrazicându-mă cu mine însumi şi-n sfârşit,
riscând să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să văd ce flori au răsărit
în parcul vast şi gol de lângă noi.

De mult nu mă-ncercase aşa dor
de viaţă şi călcam nerăbdătoare;
simţeam cum se-nfioare sub picior
pământul umed, fecundat de soare.

Copacii goi mi s-au părut încântători -
Parcă-aş fi vrut să-i strâng în braţe să-i sărut
(trecusem până-atunci de-atâtea ori
pe lângă ei şi nici nu i-am văzut)

Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spălat),
cu capul dat pe spate l-am privit
şi l-am găsit de-a dreptul minunat.

Pe urma-am dat de toporaşi lângă-un stejar
erau aşa de-albaştri, delicaţi -
ca nişte firmituri lăsate-n dar
de primăvară, printre pomi-ntunecaţi.

M-am aplecat cu inima bătând,
dar când era să-i rup, nici eu nu ştiu
de ce şi cum, dar mi-a venit în gând
ca pentru ei paharu-i un sicriu.

Şi m-am întors spre casa mai agale,
c-o oboseală fericită-n paşi,
iar dacă mâinile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporaşi.

1934

TE-AR MAI PUTEA INTERESA