Maria Cunţan

La Veronica Micle

Aş vrea la groapa ta să viu
Pe locuri depărtate,
În zile negre când pustiu
De dor inima-mi bate.

Şoptească vântul prin cipreşi,
Iar luna să lumine,
Şi tu de supt pământ să eşi,
Zâmbind să vii spre mine.

Lumina visului bălai
A celui fără moarte,
Din văi de raze să răsai
Şi norii să te poarte.

Cu părul lung şi despletit,
O mitică crăiasă,
Pe capul cel dumnezeit
Cunună de mireasă.

Să mă-nfioare-un dor şi-un gând
Ca o cucernicie:
Ferice căreia un sfânt
I s-a-nchinat ca ţie.

Din volumul "Din caierul vremii" 1916