Maria Cunţan

Lui Mihai Eminescu

Ne-ai încălzit ca razele de soare
Care deschid întâiul trandafir,
Poet erou al dragostei în floare,
Al chinurilor ei supus martir.

Apostol într-a neamului durere
Tălmăcitor al vremilor ce vin,
Ce-ai dat avânt, lumină şi putere
Nu farmecele cântecului lin.

Luceafărul din zări îţi era frate,
Cu el ai dat pământului ocol,
Din flori de tei în plete scuturate
Tu ai făcut al visului simbol.

Din doină freamăt crunt de vitejie
Şi din satiră fulgere ce frâng,
Azi vieaţa noastră ţi se-nchină ţie
Întreagă, pe când inimile plâng.

Cântăm încet şi faţa ne e udă
Ne pică lacrămile tot mai des,
Căci ai avut o soartă-atât de crudă…
Şi plângem fiindcă nu te-am înţeles.

Din volumul "Din caierul vremii" 1916