Maria Cunţan

Pe sub fereastră

Pe sub fereastră' mi curge-un râu:
Tot lacrimi de-ale mele.
Copilele, cu flori la brâu,
Îşi spală faţa’n ele.

Şi râd cu râsul lor nebun
Când turmele-şi adapă
Şi nu-nţeleg, dacă le spun
Că-s lacrimi, nu e apă.

Vin şi bătrânele din sat
Cu limba lor subţire
Şi ţin în drum de mine sfat:
Că n’am nici o’nrudire.

Eu numai doine port în cap
Şi cânturi de iubire,
Nu sunt destoinică să sap,
Să leg nu ştiu trei fire!…

C’o mână întinsă pe răsboi
Cu alta ‘ntre cocleţe
Ascult, ascult, fără să vroi
Poveştile ‘ndrăsneţe.

Iar când mă doare-atâta sfat
Şi-atâtea vorbe rele,
Închid oblonul dinspre sat
Şi-mi cânt doinele mele.

Din volumul "Din caierul vremii" 1916