Editura Global Info / Literatură

Matilda Cugler-Poni

Durerea

Îţi mai aduci aminte de-un timp, ce nu mai este,
Mai ştii acele locuri, unde ne întâlneam,
Şi n-ai uitat-o încă acea dragă poveste
De vecinică iubire, ce-n taină ne spuneam?

Poveste-aşa de dulce, şoptită în deseară,
Când păsările cântă c-un glas fărmecător,
Când toate-ţi par eterne, şi flori, şi primăvară,
Şi scumpa ta speranţă şi junul tău amor!

Cu inima ferbinte şi plină de credinţă
Te-arunci în lume-atuncea şi speri că-i birui,
Şi crezi că pentru tine, prin slaba ta voinţă,
Chiar legile naturii în cale s-or opri.

O, amăgiri nebune! Când vine toamna rece
Şi frunzele pe arbori încet îngălbenesc,
Cum plec atunce toate ca visul care trece,
Lăsând numai durere în pieptul omenesc.

Căci numai ea-i eternă; durerea nu se stinge,
Durerea ne petrece prin viaţă la mormânt,
Purtând pe cap coroana-i de lacrimi şi de sânge
Ca semn al stăpânirii ce are pe pământ.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA